„St. Anger” este al optulea album de studio din cariera lor.
În data de 5 iunie 2003, trupa americană de heavy metal Metallica lansa „St. Anger”, al optulea album de studio din cariera lor. Albumul, produs de Bob Rock împreună cu membrii trupei, marchează o perioadă turbulentă și de tranziție pentru formație, atât din punct de vedere personal, cât și profesional.
Albumul a fost înregistrat într-o perioadă dificilă pentru Metallica, în anul 2001, basistul Jason Newsted a părăsit trupa, invocând diferențe personale și creativitatea limitată. În plus, James Hetfield, vocalistul și chitaristul trupei, a intrat într-un program de reabilitare pentru dependența de alcool și alte probleme personale. În aceste condiții, Metallica a început înregistrările pentru „St. Anger”, un proces documentat în filmul „Some Kind of Monster”.
Productorul Bob Rock a intervenit nu doar ca producător, ci și ca basist temporar pentru înregistrările albumului. Procesul de creație a fost unul colaborativ, membrii trupei lucrând împreună pentru a-și canaliza furia și frustrările în muzică.
Stilul și sunetul albumului.
„St. Anger” se distinge printr-un sunet brut și neprelucrat, diferit de producțiile anterioare ale trupei. Albumul este caracterizat de:
- Fără solouri de chitară: Unul dintre aspectele cele mai controversate ale albumului este lipsa solourilor de chitară, un element distinctiv în muzica Metallica până atunci. Această decizie a fost luată pentru a menține un sunet unitar și intens.
- Tobe neconvenționale: Tobele lui Lars Ulrich au un sunet distinct, „neprelucrat”, descris de unii critici ca fiind similar cu sunetul unui butoi metalic. Acest aspect a generat reacții mixte din partea fanilor și criticilor.
- Lirică și tematică: Versurile albumului reflectă luptele interne ale trupei, cu teme de furie, frustrare și auto-reflectare. Piese precum „Frantic” și „St. Anger” exemplifică acest aspect, cu linii lirice directe și puternice.
La momentul lansării, „St. Anger” a primit recenzii mixte. Mulți critici au apreciat energia brută și sinceritatea albumului, dar alții au fost dezamăgiți de sunetul experimental și de absența solourilor de chitară. Albumul a debutat pe primul loc în topurile din mai multe țări, inclusiv Statele Unite, și a primit un premiu Grammy pentru cea mai bună interpretare metal pentru piesa „St. Anger”.
În retrospectivă, „St. Anger” este considerat un album polarizant în discografia Metallica. Pentru unii fani, reprezintă o abatere necesară și curajoasă de la stilul lor tradițional, reflectând autenticitatea și vulnerabilitatea trupei într-un moment critic. Pentru alții, albumul rămâne controversat datorită deciziilor artistice neconvenționale.
„St. Anger” a influențat ulteriorul parcurs al trupei, conducând la un proces de auto-reflecție și renaștere creativă. Următorul lor album, „Death Magnetic” (2008), a marcat o revenire la rădăcinile thrash metal ale trupei, dar experiențele și lecțiile învățate în timpul „St. Anger” au avut un impact durabil asupra direcției lor artistice.
La 21 de ani de la lansare, „St. Anger” rămâne un capitol fascinant și complex în istoria Metallica. Albumul captează o perioadă de criză și transformare, oferind o privire sinceră asupra luptei și rezilienței unei trupe legendare. Indiferent de opiniile divergente, „St. Anger” este un testament al capacității Metallica de a evolua și de a se reinventa în fața adversităților.
