Albumul s-a vândut în 200.000 de exemplare doar în primele două săptămâni de la lansare.
Pe 23 septembrie 1983, Mötley Crüe a lansat albumul „Shout at the Devil”, un material care a marcat un moment esențial în ascensiunea formației și în evoluția heavy metalului american. Acesta a reprezentat un adevărat succes comercial, vânzându-se în 200.000 de exemplare doar în primele două săptămâni de la lansare. Cu influențe puternice din glam metal și hard rock, albumul a definit stilul rebel și provocator al trupei, dar a adus și o serie de controverse majore.
Un element central al discuțiilor din jurul albumului a fost titlul său provocator și utilizarea simbolului pentagramei. Acestea au atras furia grupurilor religioase conservatoare, care au acuzat trupa că promovează satanismul. Însuși liderul și basistul trupei, Nikki Sixx, a recunoscut că ideea de a folosi pentagrama a venit de la experiența sa anterioară în trupa Sister, un grup cu o estetică extrem de teatrală, din care făcea parte și Blackie Lawless, viitorul vocalist al trupei W.A.S.P. Sixx a transformat acest simbol într-o parte integrantă a identității vizuale și sonore a lui Mötley Crüe.
„Shout at the Devil” a captivat rapid publicul și a contribuit la consolidarea reputației trupei ca fiind una dintre cele mai nonconformiste și provocatoare din scena muzicală a vremii. Cu toate acestea, nu toate piesele de pe album au fost primite cu entuziasm. Melodia „Bastard” a atras atenția negativă din partea organizației PMRC (Parents Music Resource Center), co-fondată de Tipper Gore. PMRC a vizat acest cântec, cerând plasarea etichetelor de avertizare pe albumele considerate ofensatoare sau periculoase pentru tineret. Cu toate că versurile puteau fi interpretate ca fiind violente, Mick Mars, chitaristul trupei, a explicat că piesa nu era o incitare la violență, ci reflecta frustrarea trupei față de o persoană care i-a trădat.
Albumul „Shout at the Devil” a devenit o piatră de hotar în cariera Mötley Crüe, propulsându-i în mainstream și deschizându-le drumul către succes internațional. Deși a stârnit controverse, albumul și-a consolidat statutul în istoria muzicii rock, devenind un simbol al rebeliunii tineretului din anii ’80.
