Bateristul trupei, Andy Galeon, avea doar 14 ani atunci când au fost înregistrate piesele.
Pe 23 aprilie 1987, scena thrash metal a fost marcată de lansarea unui album care avea să schimbe peisajul muzical al genului pentru totdeauna. Trupa Death Angel a făcut o intrare fulminantă în lumea muzicii cu albumul lor de debut, intitulat „The Ultra-Violence”.
Cu toți membrii încă în adolescență, acest album a constituit o demonstrație remarcabilă a talentului și energiei brute a formației. De remarcat este faptul că bateristul trupei, Andy Galeon, avea doar 14 ani atunci când au fost înregistrate piesele.
Înregistrat la Banquet Sound Studios din Santa Rosa, California, și mixat la George Tobin Studios în Hollywood, albumul a capturat esența și furia caracteristică a genului thrash metal. Cu o durată totală de 45:20 minute, „The Ultra-Violence” a impresionat prin abordarea sa agresivă și tehnică, evidențiind viteza și complexitatea pieselor instrumentale.
Impactul albumului asupra scenei muzicale a fost imens. În timp ce fanii thrash metal au fost cuceriti de forța și pasiunea transmise de fiecare notă, criticii au lăudat albumul pentru energia sa debordantă și pentru măiestria tehnică a formației, având în vedere vârsta lor.
Titlul albumului, „The Ultra-Violence”, a atras atenția și prin asocierea sa cu filmul lui Stanley Kubrick, „A Clockwork Orange”, unde termenul „ultra-violence” este folosit pentru a descrie actele de violență gratuite ale personajului principal, Alex DeLarge. Acest aspect a adăugat o nouă dimensiune de semnificație și a consolidat legăturile dintre muzică și cinematografie în peisajul cultural.
Chiar și după mulți ani de la lansare, „The Ultra-Violence” rămâne un album emblematic pentru fanii thrash metal, fiind considerat un punct de referință în evoluția genului. Este nu doar un testament al tinereții și inovației muzicale, ci și un monument al influenței și puterii pe care o poate avea muzica asupra culturii și societății.
